Audiometria este o investigație medicală frecvent folosită în medicina muncii. Există profesii, posturi de lucru cu expunere prelungită la zgomot sau de intensitate crescută (de exemplu domeniul construcțiilor, industria de extracție a petrolului, a minereurilor, industria de producție auto etc), sau domenii profesionale ce presupun o funcție auditivă optimă (lucrul la înălțime, conducătorii auto etc).

Impactul zgomotului asupra urechii interne este evaluat prin audiograma practicată de rutină (control medical periodic al lucrătorilor expuși).

Efectuarea audiometriei se efectuează pentru testarea acuității auditive în vederea diagnosticării unor afecțiuni otice (specifice pentru medicina muncii sunt : oboseala auditivă, hipoacuzia și surditatea profesională).

Acte normative reglementatoare:

• Directiva cadru 89/391/1989/CEE, transpusa în Legea 319/2006 cu normele de aplicare;
• HG 355/2007.

Evaluarea acuității auditive se realizează prin audiometrie tonală liminară.

Orice investigație a calității auzului începe cu o audiometrie tonală. Acest test măsoară pragul de auz pentru fiecare frecvență a câmpului auditiv uman utilizat în mod obișnuit (125 – 8000 Hz), adică nivelul cel mai mic de intensitate a stimulilor sonori care declanșează senzația auditivă.

Pentru efectuarea testului, pacientul tine în mănă un buton de răspuns ce trebuie apăsat ori de câte ori aude sunetul respectiv. Fiecare ureche este testata separat și, în funcție de răspunsurile pacientului, medicul întocmește un grafic numit audiogramă.

Tocmai pentru că se bazează pe răspunsurile pacientului, testul este subiectiv. Necesitatea colaborării cu pacientul impudică utilizarea acestui test la copiii sub 5 ani.

Exista două moduri prin care percepem sunetele : prin calea aeriană – atunci când ele se transmit prin conductul auditive extern, așa cum se întâmplă în mod fiziologic și prin calea osoasă – prin oasele craniului.

Audiometria tonală testează ambele moduri de transmitere a sunetului , prima dintre ele prin sunetele transmise în cască, iar a doua , calea osoasă, printr-un vibrator poziționat în spatele urechilor. Dacă auzul este bun, pragurile de auz în cele doua tipuri de căi coincid și se înscriu în limitele considerate normale.

Care sunt diferențele dintre cele două căi? Dacă pacientul aude normal pe calea osoasă și mai puțin pe calea aeriană , înseamnă că el are o leziune în urechea externă sau medie, iar diagnosticul este hipoacuzie de transmisie. În acest caz este afectat mecanismul de transmisie a sunetului, care poate fi remediat de cele mai multe ori chirurgical.

Dacă pacientul aude la fel de limitat și pe calea aeriană și pe calea osoasă, diagnosticul este hipoacuzie neurosenzorială. În acest caz, leziunea se află în urechea internă sau pe nervul auditiv și este o afecțiune mai mult gravă, pentru care nu există tratament medicamentos sau chirurgical de restabilire a funcției distruse, aici se încadrează hipoacuziile profesionale.

Procedura de audiometrie implică:

• anterior efectuării, anamneza pacientului – atenție deosebită pentru problemele otice (data pacientului, vechime totală în mediu cu zgomot, vechimea la actualul loc de muncă, antecedente patologice ORL, alte boli ce pot leza auzul, tratamente ototoxice). Repaus auditiv de 14 ore (16-20 ore, inclusiv repaus nocturn).
• efectuarea propriu-zisă a audiometriei,

În timpul testului, pacientul are poziție șezândă, fără sa vadă mișcările persoanei care efectuează audiometria;

I se aplică căștile pentru testarea conducerii aeriene respectând convenția culorilor, roșu pentru urechea dreaptă și albastru pentru urechea stângă, apoi a vibratorului succesiv pe mastoida dreaptă și apoi stângă pentru testarea conducerii osoase.

Pacientul tine în mână un buton ce trebuie apăsat ori de câte ori aude sunetul respectiv. El nu trebuie să vadă ecranul / zona de lucru a audiometrului.

Fiecare ureche este testată separat și, în funcție de răspunsurile pacientului, medicul întocmește un grafic numit audiogramă.

Inițial se testează calea aeriană, se testează mai întâi urechea dreaptă, se începe crescător cu frecvența de 1000Hz , apoi 2000 Hz, 4000 Hz și 8000 Hz. Pragul minim de audibilitate se determină crescând intensitatea sunetului progresiv cu câte 5 dB. Se repetă determinarea de minim 2 ori / frecvența audiometrică.

Rezultatele se înscriu pe un grafic numit audiogramă, separat pe urechea dreaptă și cea stângă. Pe orizontala graficului se notează frecventele audiometrice (125 Hz – 8000 Hz). Pe verticala graficului se înscriu intensitățile sunetelor in dB.

RODOCTOR MEDICAL CENTER vă oferă un pachet complet care include examenul clinic medical și evaluarea psihologică la prețuri accesibile. Atât evaluarea psihologică cât și examenul clinic medical se pot realiza la sediul firmei beneficiare în condițiile în care există un spațiul adecvat în care să se deruleze aceste activități, cât și la sediul nostru.