Medicină internă - Aritmia cardiacă - ce este, semne, simptome și cum se diagnostichează
Inima este formată din patru cavități, două cavități atriale și doi ventriculi. Cordul este format din țesut muscular specific, cu o rețea complexă electrică, ce asigură funcția de pompă. Într-o secvență schematică foarte simplă, sângele de la vene ajunge la atriul drept, de acolo trece în ventriculul drept, de acolo ajunge la plămâni, se asigură oxigenarea, apoi se reîntoarce la nivelul atriului stâng. De la acest nivel ajunge la ventriculul stâng, care pompează sânge prin artera aortă în toate organele corpului uman.
Pentru ca inima să se contracte într-un mod eficient, există o rețea electrică specifică ce acționează în timp util toate fibrele musculare, menținând astfel o frecvență cardiacă constantă între 60 și 90 bătăi pe minut (frecvența cardiacă normală), pe care o putem detecta prin auscultație retrosternală, prin detectarea pulsului la nivelul gâtului (laterocervical), sau încheieturii mâinii. Bătaia cardiacă are două faze: diastola, care este atunci când inima se relaxează pentru a se umple cu sânge, și sistola, când o dată plină de sânge, se contractă să o pompeze prin aortă.
Aritmiile reprezintă o categorie aparte în patologia cardiacă, reprezintă înregistrări anormale ale ritmului cardiac. Frecvent, sunt traduse prin modificări ale funcționarii rețelei electrice a inimii care determină un ritmul cardiac anormal și care pot avea un impact asupra funcției de pompare a acestui organ, scăzând eficacitatea acestuia. Acestea pot fi descoperite accidental cu o electrocardiogramă (ECG) de rutină sau pot provoca chiar moarte subită (în anumite situații aritmice maligne).
...